La vreo două săptămâni după ce m-am întors, iarăși J ), la ziar mi-am dat seama că e prima dată când scriu full-time. Pentru ziar, spun. Că, altfel, acum îmi dau seama că practic, de o lună, scriu dublu-full-time. Așa... despre asta vreau să scriu; tocmai ce-am făcut prima lună de ziarist cu normă-ntreagă. Vorba lui Ionuț: Care ziarist? Care presă? Care ziar? Nu mai există așa ceva J ) Vorba mea: ete pula. Primele interviuri le-am făcut prin clasa a VI-a sau a VII-a cu o mătușică din sat și cu străbunică-mea. Mi-au povestit despre cum era cu boierii, cu războiul, cu frontul, cu fotoghinul, cu rușii, cu nemții, cu ciocolata, podul, mâncarea, măritișul și despre nu mai știu ce. Treaba asta am făcut-o pentru revista școlii, „Vreau să știu”, de care se ocupa proful de engleză și de info de la Generala din Râciu. Era tehnoredactată în Word, o printam în laboratorul de info pe foi A4, pe care le-ndoiam și le capsam, de ne ieșea o revistuță A5 foarte mișto. Într-a 12-a m-am băgat...
