din butoi

românul are o capacitate de revoltă, reacție și reformare covârșitoare, formidabilă - mult peste media europeanului de rând. din păcate, acesta trebuie, dar nu poate, să-nfrunte arhitectura malefică a peste 90% din locuințele țării. nu știu cum se face/s-a făcut, dar holul dintre dormitor și bucătărie funcționează în fiecare zi, de fiecare dată ca un filtru de atitudine. iar pe când iese din apartament/casă din marele revoluționar, reformator, om român rămâne doar un căcat cu limbă și picioare.

Trecem peste aspectele de poveste populară ale campaniilor electorale pentru președinția României, cu istoricele confruntări de basm de la Constantinescu încoace, buzdugane, politicieni care cresc într-o lună - două cât alții-n ani, zmei și feți mai frumoși sau mai urâți, cu Iliescu-n dublă ipostază și așa mai aproape, până ajungem la Klaus.

Apreciabil. Elena Udrea și Monica Macovei au făcut împreună în jur de 10%. Doi foști miniștri, două femei, într-o țară bântuită de misoginism și complexe fără număr au reușit rezultate remarcabile pornind, ambele, practic de la zero. Udrea s-a rupt de PD-L, cu Băsescu în spate, aici, evident, pe de o parte beneficiind aproape din oficiu de susținerea celor care mai au încredere în președinte, pe de altă parte înfruntând fără să crâncnească tot bagajul de imagine dezagreabilă adus de asocierea cu el. Macovei, singurul candidat decent în alegerile astea, părerea mea, a fost pur și simplu formidabilă - a avut de departe cea mai complexă și penetrantă campanie fără tehnici/tactici de rahat. Execrabil. Ponta. Discursul subuman referitor la Udrea Ponta. Muie Ponta. Omul ăsta trebuia să-și dea demisia demult. Și chiar dacă se pare că-i legal, nu-i normal să organizezi alegerile la care participi. La fel, hazardul putea face ca Voiculescu să fie ministrul justiției în timp ce era conda...